Valentin Multescu

ECONOMIC (adj.)
Califica tot ceea ce se refera la ipoteza conform careia procesele psihice constau in circulatia si repartitia unei energii cuantificabile (energie pulsionala), adica susceptibila de crestere, diminuare, echivalente.

ECRAN AL VISULUI
Concept introdus de B.D. Lewin: orice vis se proiecteaza pe un ecran alb, ecran in general neobservat de cel care viseaza si care simbolizeaza sanul matern, asa cum copilul il halucineaza in somnul care urmeaza alaptarii; ecranul satisface dorinta de a dormi. In anumite vise (vis alb), el apare singur, realizand o regresie la narcisismul primar.

EFECT RETROACTIV
Termen frecvent utilizat de Freud in legatura cu conceptia sa despre temporalitatea si cauzalitatea psihica: experiente, impresii, urme mnezice sunt modificate ulterior in functie de experiente noi, de atingerea unui alt grad de dezvoltare. Lor le poate fi conferita atunci, o data cu noul sens, o eficacitate psihica.

EGOISM
Interes pe care eul si-l acorda siesi.

ELABORARE PSIHICA
A.Termen utilizat de Freud pentru a desemna in diferite contexte travaliul indeplinit de aparatul psihic in vederea controlului si dominarii excitatiilor care ii parvin si a caror acumulare risca sa fie patogena. Acest travaliu consta in a integra excitatiile in psihism si a stabili intre ele conexiuni asociative.
B.Termenul francez elaboration (elaborare) este adesea utilizat de traducatori ca echivalent al termenului german Durcharbeiten sau al celui englezesc working through. In acest sens, noi preferam termenul perlaborare.

ELABORARE SECUNDARA
Remaniere a visului, destinata sa-l prezinte sub forma unui scenariu relativ coerent si comprehensibil.

ENERGIE DE INVESTIRE
Substrat energetic postulat ca factor cantitativ al operatiilor aparatului psihic.

ENERGIE LIBERA – ENERGIE LEGATA
Termen care conoteaza, din punct de vedere economic, distinctia freudiana dintre procesul primar si procesul secundar. In procesul primar, energia este libera sau mobila in masura in care ea se scurge spre descarcare in modul cel mai rapid si mai direct posibil; in procesul secundar, ea este legata, in masura in care miscarea spre descarcare este intarziata si controlata. Din punct de vedere genetic, starea libera a energiei precede starea legata, aceasta caracterizand un grad mai ridicat de structurare a aparatului psihic.

EROGEN
Ceea ce este in raport cu producerea unei excitatii sexuale.

EROGENEITATE
Capacitatea oricarei regiuni a corpului de a fi sursa unei excitatii sexuale, adica de a se comporta ca o zona erogena.

EROS
Termen prin care grecii desemnau iubirea si pe zeul iubirii (Amor). Freud il utilizeaza in ultima sa teorie a pulsiunilor pentru a desemna ansamblul pulsiunilor de viata in opozitie cu pulsiunile de moarte.

EROTISM URETRAL (sau URINAR)
Modalitate de satisfacere libidinala legata de mictiune.

EU
Instanta pe care Freud, in a doua sa teorie a aparatului psihic, o deosebeste de sine si de supraeu. Din punct de verede topic, eul se afla intr-o relatie de dependenta atat fata de revendicarile sinelui, cat si fata de imperativele supraeului si exigentele realitatii. Desi se afirma ca mediator, reprezentant al intereselor totalitatii persoanei, autonomia sa este cu totul relativa.
Din punct de vedere dimanic, eul reprezinta, in primul rand in conflictul nevrotic, polul defensiv al personalitatii; el pune in joc o serie de mecanisme de aparare, care sunt motivate prin perceptia unui afect neplacut (angoasa-semnal).
Din punct de vedere economic, eul apare ca un factor de legare a proceselor psihice; dar, in operatiile defensive, tentativele de legare a energiei pulsionale sunt contaminate prin caracteristicile specifice procesului primar; ele capata un aspect compulsiv, repetitiv, dereal.
Teoria psihanalitica incearca sa explice geneza eului in doua registre eterogene, fie considerandu-l un aparat adaptativ diferentiat din cadrul sinelui in contact cu realitatea exterioara, fie definindu-l ca produs al identificarilor care conduc la formarea inauntrul persoanei a unui obiect de iubire de catre sine.
In raport cu prima teorie a aparatului psihic, eul este mai cuprinzator decat sistemul preconstient-constient prin faptul ca operatiile defensive sunt in mare parte inconstiente. Dintr-o perspectiva istorica, conceptul topic de eu este rezultatul unei notiuni prezente in mod constant la Freud, inca de la inceputul operei sale.

EU IDEAL
Formatiune intrapsihica pe care anumiti autori, diferentiind-o de idealul eului, o definesc drept un ideal de atotputernicie narcisica, creat dupa modelul narcisismului infantil.

EU-PLACERE – EU-REALITATE
Termeni utilizati de Freud cu referire la geneza relatiei subiectului cu lumea exterioara si a accederii la realitate. Cei doi termeni sunt mereu opusi unul altuia, dar in acceptii prea diferite pentru a se putea propune o definitie univoca si cu semnificatii care se intrepatrund prea mult pentru a le fixa in definitii multiple.

** Sursa – „Vocabularul psihanalizei” – Jean Laplanche si J.-B. Pontalis, Ed. Humanitas, 1994

DEFORMARE

Efect global al travaliului visului: gandurile latente sunt transformate intr-un produs manifest, devenit de nerecunoscut.

(DE)NEGARE

Procedeu prin care subiectul formuleaza dorinte, ganduri, sentimente pana atunci refulate, dar continua sa se apere de ele, negand ca i-ar apartine.

DEPLASARE

Mecanism prin care accentul, interesul, intensitatea unei reprezentari se pot detasa de aceasta, pentru a trece la alte reprezentari originar mai putin intense, dar legate de prima reprezentare printr-un lant asociativ. Un asemenea fenomen, reperabil in special in analiza visului, se regaseste in formarea simptomelor psihonevrotice si, in general, in orice formatiune a inconstientului. Teoria psihanalitica a deplasarii face apel la ipoteza economica a unei energii de investire susceptibila sa se detaseze de reprezentari si sa circule de-a lungul cailor asociative. „Libera” deplasare a acestei energii este una din caracteristicile majore ale procesului primar pentru modul cum acesta regleaza functionarea sistemului inconstient.

DERIVAT AL INCONSTIENTULUI

Termen folosit adesea de Freud in cadrul conceptiei sale dinamice asupra inconstientului; acesta are tendinta de a face ca produse mai mult sau mai putin legate de el sa patrunda in constiinta si in actiune. Aceste mladite ale refulatului devin, la randul lor, obiectul unor noi masuri de aparare.

DESCARCARE

Termen „economic” utilizat de Freud in cadrul modelelor fizicaliste pe care le creeaza pentru aparatul psihic: evacuarea spre exterior a energiei produse in aparatul psihic de catre excitatii, fie ele de origine interna sau externa. Aceasta descarcare poate fi totala sau partiala.

DEZINVESTIRE

Retragerea investirii legate de o reprezentare, un grup de reprezentari, un obiect, o instanta, etc. Stare in care se afla o reprezentare din cauza acestei retrageri sau in absenta oricarei investiri.

DEZVOLTARE DE ANGOASA

Termen creat de Freud: angoasa, considerata in derularea ei temporala, amplificarea ei la individ.

DINAMIC (adj.)

Califica un punct de vedere care prezinta fenomenele psihice ca rezultat al conflictului si al compunerii de forte ce exercita o anumita presiune, ele fiind, in ultima analiza, de origine pulsionala.

DISPONIBILITATE SOMATICA

Expresie introdusa de Freud pentru a explica „alegerea nevrozei” isterice, precum si alegerea organului sau a aparatului somatic asupra caruia se realizeaza conversia: corpul – in special, la isterici – sau un organ furnizeaza un material privilegiat pentru exprimarea simbolica a conflictului.

DORINTA

In conceptia dinamica freudiana, unul din polii conflictului defensiv: dorinta inconstienta tinde sa se realizeze restabilind, conform legilor procesului primar, semnele legate de primele trairi de satisfacere. Psihanaliza a aratat, pe baza modelului visului, in ce mod dorinta se regaseste in simptome sub forma de compromis.

** Sursa – „Vocabularul psihanalizei” – Jean Laplanche si J.-B. Pontalis, Ed. Humanitas, 1994

CANIBALIC

Termen utilizat pentru a desemna relatiile de obiect si fantasmele corelative activitatii orale, prin asemanarea cu canibalismul practicat de anumite populatii. Termenul exprima metaforic diferitele dimensiuni ale incorporarii orale: dragoste, distrugere, conservare interioara si insusirea calitatilor obiectului. Uneori se vorbeste de stadiul canibalic ca echivalent al stadiului oral sau, mai exact, ca echivalent al celui de al doilea stadiu oral descris de Abraham (stadiul sadic-oral).

CATHARTICA (METODA CATHARTICA)

Metoda de psihoterapie care are drept efect terapeutic o „curatare” (catharsis), o descarcare adecvata a efectelor patogene. Cura permite subiectului sa evoce si chiar sa retraiasca evenimentele traumatice de care sunt legate aceste afecte, ceea ce le asigura abreactia. Din punct de vedere istoric, „metoda cathartica” tine de perioada (1880-1895) cand terapia psihanalitica se defineste progresiv pornind de la tratamentele realizate sub hipnoza.

CAZ-LIMITA

Termen utilizat cel mai adesea pentru a desemna afectiuni psihopatologice situate la limita dintre nevroza si psihoza, in special schizofreniile latente care prezinta simptomatologie cu aspect nevrotic.

CENZURA

Functie care tinde sa interzica dorintelor inconstiente si formatiunilor care deriva din acestea accesul la sistemul preconstient-constient.

CLIVAJ AL EULUI

Termen folosit de Freud pentru a desemna un fenomen cu totul deosebit pe care l-a constatat mai ales in fetisism si psihoze: coexistenta, in cadrul eului, a doua atitudini psihice fata de realitatea exterioara in masura in care aceasta rezista unei exigente pulsionale; una tine cont de realitate, cealalta refuza realitatea respectiva si o inlocuieste cu un produs al dorintei. Aceste atitudini coexista fara a se influenta reciproc.

CLIVAJ AL OBIECTULUI

Mecanism descris de Melanie Klein si considerat de ea ca apararea cea mai primitiva impotriva angoasei: obiectul, vizat de pulsiunile erotice si distructive, este scindat intr-un obiect „bun” si un obiect „rau”, care vor avea destine relativ independente in jocul introiectiilor si al proiectiilor. Clivajul obiectului este activ in special in pozitia paranoid-schizoida, in care se refera la obiecte partiale. El se regaseste in pozitia depresiva, unde se refera la obiectul total. Clivajul obiectelor este insotit de un clivaj corelativ al eului in eu „bun” si eu „rau”, eul fiind constituit pentru scoala kleiniana in primul rand din introiectii ale obiectelor.

CLOACALA (TEORIE CLOACALA)

Teorie a copilului care nu cunoaste distinctia dintre vagin si anus: femeia nu poseda decat o cavitate si un orificiu, confundat cu anusul, prin care se nasc copiii si se realizeaza coitul.

COMPLEX

Ansamblu organizat de reprezentari si amintiri cu mare intnsitate afectiva, partial sau total inconstiente. Un complex se formeaza pe baza relatiilor interpersonale din istoria infantila; el poate structura toate nivelurile psihologice: emotii, atitudini, comportamnte adaptate.

COMPLEX DE CASTRARE

Complex centrat pe fantasma castrarii, care ofera un raspuns problemei puse copilului de diferenta anatomica dintre sexe (prezenta sau absenta a penisului): aceasta diferenta este atribuita taierii penisului la fetita. Structura si efectele complexului catrarii sunt diferite la baiat si la fata. Baiatul se teme de castrare ca de realizarea unei amenintari paterne ca raspuns la activitatile sale sexuale; de aici rezulta pentru baiat o intensa teama de castrare. La fata, absenta penisului este resimtita ca un prejudiciu pe care ea incearca sa-l nege, compenseze sau repare. Complexul castrarii se afla in stransa relatie cu complexul Oedip si in special cu functia interdictiva si normativa a acestuia.

COMPLEX DE INFERIORITATE

Termen care isi are originea in psihologia adleriana; el desemneaza, intr-un mod foarte general, ansamblul de atitudini, reprezentari si comportamente care sunt expresii mai mult sau mai putin deghizate ale sentimentului de inferioritate sau ale reactiilor acestiua.

COMPLEXUL ELECTRA

Termen utilizat de Jung pentru a desemna varianta feminina a complexului Oedip, pentru a marca existenta unei simetrii la cele doua sexe, mutatis mutandis, a atitudinii fata de parinti.

COMPLEXUL OEDIP

Ansamblu organizat de dorinte amoroase si ostile pe care copilul le resimte fata de parintii sai. In forma numita pozitiva, complexul se prezinta ca in legenda despre Oedip rege: dorinta ca rivalul care este personajul de acelasi sex sa moara si dorinta sexuala fata de personajul de sex opus. In forma sa negativa, situatia apare inversata: iubire pentru parintele de acelasi sex si ura geloasa fata de parintele de sex opus. De fapt, aceste doua forme se regasesc in grade diferite in forma numita completa a complexului Oedip. Dupa Freud, complexul Oedip atinge intensitate maxima intre 3 si 5 ani, in timpul fazei falice; declinul sau marcheaza intrarea in perioada de latenta. La pubertate cunoaste o reactivare si este depasit cu mai mult sau mai putin succes printr-un tip particular de alegere de obiect. Complexul Oedip joaca un rol fundamental in structurarea personalitatii si in orientarea dorintei umane. Psihanalistii il considera axa de referinta majora a psihopatologiei, incercand sa determine pentru fiecare tip patologic modalitatile sale de manifestare si de rezolvare. Antropologia psihanalitica incearca sa regaseasca structura triunghiulara a complexului Oedip, a carei universalitate o afirma, in culturile cele mai diverse si nu doar in cele in care predomina familia de tip european.

COMPLEX PATERN

Termen folosit de Freud pentru a desemna una dintre dimensiunile majore ale complexului Oedip: relatia ambivalenta fata de tata.

COMPULSIE LA REPETITIE

A. La nivelul psihopatologiei concrete, proces incoercibil si de origine inconstienta, prin care subiectul se plaseaza activ in situatii neplacute, repetand astfel experiente vechi, fara a-si aminti de prototipul lor; dimpotriva, subiectul are impresia foarte puternica ca este vorba de ceva pe deplin motivat in actualitate. B. La nivelul elaborarii teoretice pe care i-o da Freud, compulsia la repetitie este considerata un factor autonom, ireductibil in ultima analiza la o dinamica conflictuala axata doar pe jocul principiului placerii si al principiului realitatii. Ea este pusa esential in legatura cu caracterul cel mai general al pulsiunilor, si anume, caracterul lor conservator.

CONDENSARE

Una dintre principalele modalitati de functionare a proceselor inconstiente: o reprezentare unica exprima ea singura mai multe lanturi asociative la a caror intersectie se situeaza. Din punct de vedere economic, ea este in acest caz investita cu energii care, legate de aceste diferite lanturi, vin sa i se adauge. Condensarea e activa la nivelul simptomului si, in general, in diferite formatiuni ale inconstientului. Cel mai clar se evidentiaza in vis. Ea se traduce prin faptul ca, in comparatie cu continutul sau latent, continutul manifest al visului este laconic: el constituie o traducere abreviata a continutului latent. Condensarea nu trebuie totusi asimilata unui rezumat: desi fiecare element manifest este determinat de mai multe semnificatii latente, invers, fiecare din acestea poate fi prezenta in mai multe elemente; pe de alta parte, elementul manifest nu reprezinta sub acelasi raport fiecare din semnificatiile din care deriva, astfel incat, el nu le subsumeaza unui concept.

CONFLICT PSIHIC

In psihanaliza, se vorbeste de conflict atunci cand, in subiect, se confrunta exigente interne contrare. Conflictul poate fi manifest (intre o dorinta si o cerinta morala, de exemplu, sau intre doua sentimente opuse) sau latent, acestea din urma putand sa se exprime intr-un mod deformat in conflictul manifest si sa se traduca mai ales prin formarea de simptome, prin tulburari de comportament sau de caracter, etc. Psihanaliza considera conflictul ca fiind constitutiv pentru fiinta umana, si aceasta in diferite perspective: conflict intre dorinta si aparare, conflict intre diferitele sisteme sau instante, conflict intre pulsiuni, in sfarsit conflict oedipian, in care nunumai ca se confrunta dorinte contrarii, dar in care acestea se lovesc de interdictie.

CONSTRUCTIE

Termen propus de Freud pentru a desemna o elaborare a analistului mai larga si mai departata de material decat interpretarea si destinata in primul rand reconstituirii unei parti din istoria infantila a subiectului atat sub raportul faptelor reale, cat si sub raportul fantasmelor.

CONSTIENTA/CONSTIINTA

A. In sens descriptiv: calitatea momentana ce caracterizeaza perceptiile externe si interne in cadrul ansamblului fenomenelor psihice. B. Conform teoriei metapsihologice a lui Freud, constiinta este functia unui sistem, sistem perceptie-constiinta (Pc-Cs). Din punct de vedere topic, sistemul perceptie-constiinta este situat la periferia aparatului psihic, primind informatii atat din lumea exterioara, cat si din lumea interioara, adica senzatii care se inscriu in seria neplacere-placere si reviviscentele mnezice. Adesea, Freud leaga functia perceptie-constiinta de sistemul preconstient, desemnat atunci ca sistem preconstient-constient (Pcs-Cs). Din punct de vedere functional, sistemul perceptie-constiinta se opune sistemelor de urme mnezice care constituie inconstientul si preconstientul: la nivelul sau, nici o excitatie nu lasa urme durabile. Din punct de vedere economic, el se caracterizeaza prin faptul ca dispune de o energie care se misca liber, apta de a suprainvesti un anumit element(mecanismul atentiei). Constiinta joaca un ol important in dinamica conflictului (evitare constienta a dezagreabilului, reglare mai discriminatorie a principiului placerii) si in cadrul curei (functia si limita constientizarii), dar ea nu poate fi definita ca unul din polii conflictului defensiv.

CONTRAINVESTIRE

Proces economic postulat de Freud ca suport pentru numeroase activitati defensive ale eului. El consta in investirea de catre eu a reprezentarilor, sistemelor de reprezentari, atitudinilor, etc., susceptibile sa se opuna accederii la constiinta si motilitate a reprezentarilor si dorintelor inconstiente.

CONTRATRANSFER

Ansamblu de reactii inconstiente ale analistului fata de persoana analizata si in special fata de transferul acesteia. Termnul poate desemna de asemenea rezultatul mai mult sau mai putin durabil al unui asemenea proces.

CONTINUT LATENT

Ansamblu de semnificatii la care ajunge analiza unui produs al inconstientului, in special a visului. O data descifrat, visul nu mai apare ca o relatare in imagini, ci ca o organizare de idei, un discurs, exprimand una sau mai multe dorinte.

CONTINUT MANIFEST

Desemneaza visul inainte de a fi supus investigarii analitice, asa cum ii apare celui care il viseaza si il povesteste. Prin extensie, se poate vorbi de continut manifest al oricarui produs verbalizat – de la fantasma la opera literara – care devine obiectul unei interpretari din perspectiva metodei analitice.

CONVERSIE

Mecanism de formare a simptomelor activ in isterie si in special in isteria de conversie (vezi acest termen). El consta in transpunerea unui conflict psihic in simptome somatice, motorii (de exemplu, paraliziile) sau senzitive (amnezii sau dureri localizate) si in incercarea de a-l rezolva pe aceasta cale. Termenul conversie este pentru Freud corelativ unei conceptii economice: libidoul detasat de reprezentarea refulata este transformat in energie de inervatie. Specifica pentru simptomele de conversie e insa semnificatia lor simbolica: ele exprima prin intermediul corpului reprezentari refulate.

CUANTUM DE AFECT

Factor cantitativ postulat ca substrat al afectului trait subiectiv, in scopul desemnarii elementului invariant in diversele modificari ale acestuia: deplasare, detasare de reprezentare, transformari calitative.

** Sursa – „Vocabularul psihanalizei” – Jean Laplanche si J.-B. Pontalis, Ed. Humanitas, 1994

BENEFICIUL PRIMAR SI SECUNDAR AL BOLII

Prin beneficiul bolii se desemneaza in general orice satisfactie directa sau indirecta pe care un subiect o obtine de pe urma bolii sale. Beneficiul primar este cel care participa la insasi motivarea unei nevroze: satisfactie aflata in simptom, fuga in boala, modificare avantajoasa a relatiilor cu cei din jur.

BISEXUALITATE

Notiune introdusa in psihanaliza de Freud sub influenta lui Wilhelm Fliess: orice fiinta umana are, din punct de vedere constitutional, dispozitii sexuale totodata masculine si feminine, ce se regasesc in conflictele pe care subiectul le traieste pentru a-si asuma propriul sex. Beneficiul secundar se distinge de precedentul prin: – aparitia sa ulterioara, ca un castig suplimentar sau o folosire de catre subiect a unei boli deja constituite; – caracterul sau extrinsec in raport cu determinismul initial al bolii si cu sensul simptomelor; – faptul ca este vorba de satisfactii narcisice sau legate de autoconservare mai degraba decat de satisfactii direct libidinale.

** Sursa – „Vocabularul psihanalizei” – Jean Laplanche si J.-B. Pontalis, Ed. Humanitas, 1994

ABREACTIE
Descarcare emotionala prin care subiectul se elibereaza de afectul legat de amintirea unui eveniment traumatic, permitandu-i astfel sa nu devina sau sa ramana patogen. Abreactia, ce poate fi provocata in cursul psihoterapiei, mai ales sub hipnoza, producand astfel un efect de catharsis, poate avea loc si in mod spontan, separata printr-un interval mai scurt sau mai lung de traumatismul initial.

ABSTINENTA (REGULA DE ABSTINENTA)
Regula a practicii psihanalitice conform careia cura trebuie condusa astfel incat pacientul sa gaseasca cat mai putine satisfactii substitutive pentru simptomele sale. Ea implica pentru analist principiul de a nu accepta satisfacerea cererilor pacientului si indeplinirea efectiva a rolurilor pe care acestea tinde sa i le impuna. In anumite cazuri si in anumite momente ale curei, regula de abstinenta poate fi precizata in consemne referitoare la comportamente repetitive ale subiectului care impiedica travaliul de rememorare si elaborare.

ACTING OUT
Termen folosit in psihanaliza pentru a desemna actiunea care prezinta cel mai adesea un caracter impulsiv relativ discontinuu fata de sistemele de motivatie obisnuite ale subiectului, relativ distinct in cadrul activitatilor sale si luand deseori o forma auto- sau hetero-agresiva. In aparitia acting out-ului, psihanalistul identifica semnul emergentei continutului refulat. Cand se petrece in cursul unei analize (fie in cadrul sedinte, fie in afara acesteia), acting out-ul trebuie inteles in conexiunea sa cu transferul si deseori ca o tentativa de a-l contesta in mod radical pe acesta.

ACTIVITATE-PASIVITATE
Una dintre perechile de contrarii fundamentale din viata psihica. Ea exprima tipuri determinate de scopuri pulsionale. Considerata dintr-un punct de vedere genetic, opozitia activ-pasiv este primordiala in raport cu opozitiile ulterioare in care ea se integreaza: falic-castrat si masculin-feminin.

ACT RATAT
Act in care rezultatul urmarit explicit nu este atins, ci inlocuit printr-un altul. Se va vorbi de acte ratate nu pentru a desemna ansamblul rateurilor de vorbire, memorie sau actiune, ci avand in vedere actele pe care subiectul este in mod obisnuit capabil sa le duca la bun sfarsit si al caror esec este tentat sa-l atribuie doar neatentiei sale sau intamplarii. Freud a aratat ca actele ratate sunt, ca si simptomele, formatiuni de compromis intre intentia constienta a subiectului si refulat.

ACTIUNE SPECIFICA
Termen utilizat de Freud in unele dintre primele sale scrieri pentru a desemna ansamblul procesului necesar rezolvarii tensiunii interne create de trebuinta: interventie externa adecvata si ansamblul de reactii performante ale organismului care permit implinirea actului.

AFECT
Terment preluat in psihanaliza din terminologia psihologica germana si care conoteaza orice stare afectiva, neplacuta sau placuta, difuza sau precizata, care apare fie ca o descarcare masiva sau ca tonalitate generala. Dupa Freud, orice pulsiune se exprima in cele doua registre, al afectului si al reprezentarii. Afectul este expresia calitativa a cantitatii de energie pulsionala si a variatiilor acesteia.

AGRESIVITATE
Tendinta sau ansamblu de tendinte care se actualizeaza in conduite reale sau fantasmatice ce tintesc sa faca rau altuia, sa-l distruga, sa-l constranga, sa-l umileasca, etc. Agresiunea dispune si de alte modalitati decat actiunea motorie violenta si distructiva; nu exista conduita, fie ea negativa (refuzul ajutorului, de pilda) sau pozitiva, simbolica (de exemplu, ironia) sau efectiv realizata, care sa nu poata functiona ca agresiune. Psihanaliza a dat o importanta crescanda agresivitatii, demonstrand prezenta ei foarte timpurie in dezvoltarea subiectului si subliniind jocul complex al unuinii si separarii sale sexuale. Aceasta evolutie a ideilor culmineaza cu incercarea de a cauta in notiunea de pulsiune de moarte un substrat pulsional unic si fundamental al agresivitatii.

ALEGERE A NEVROZEI
Ansamblu de procese prin care subiectul se angajeaza in formarea unui anumit tip de psihonevroza, mai curand decat a altuia.

ALEGERE DE OBIECT (sau ALEGERE OBIECTALA)
Act prin care o persoana sau un tip de persoana este aleasa ca obiect al iubirii. Deosebim o alegere de obiect infantila si o alegere de obiect pubertala, prima pregatind calea celei de a doua. Freud imparte alegerea de obiect in doua categorii principale: tipul de alegere de obiect prin anaclisis si tipul de alegere de obiect narcisica.

ALEGERE DE OBIECT NARCISICA
Tip de alegere de obiect care se realizeaza dupa modelul relatiei subiectului cu propria persoana si in care obiectul reprezinta propria persoana sub un aspect sau altul.

ALEGERE DE OBIECT PRIN ANACLISIS
Tip de alegere de obiect in care obiectul iubirii este ales dupa modelul figurilor parentale in masura in care acestea ii asigura copilului hrana, ingrijirea si protectia. Se intemeiaza pe faptul ca pulsiunile sexuale se sprijina la inceput pe pulsiunile de autoconservare.

ALEGERE DE OBIECT (sau ALEGERE OBIECTALA)
Act prin care o persoana sau un tip de persoana este aleasa ca obiect al iubirii. Deosebim o alegere de obiect infantila si o alegere de obiect pubertala, prima pregatind calea celei de a doua. Freud imparte alegerea de obiect in doua categorii principale: tipul de alegere de obiect prin anaclisis si tipul de alegere de obiect narcisica.

ALO-EROTISM
Termen utilizat uneori in opozitie cu cel de autoerotism: activitate sexuala care isi gaseste satisfacerea multumita unui obiect exterior.

AUTOPLASTIC – ALOPLASTIC
Termen calificand doua tipuri de reactie sau de adaptare, primul constand intr-o modificare doar a organismului, cel de-al doilea intr-o modificare a mediului inconjurator.

ALTERARE A EULUI
Ansamblu de limitari si de atitudini anacronice dobandite de eu in cursul etapelor conflictului defensiv si care au consecinte defavorabile asupra posibilitatilor sale de adaptare.

AMBIVALENT, PREAMBIVALENT, POSTAMBIVALENT
Termeni introdusi de K. Abraham si care califica, din punct de vedere al relatie cu obiectul, evolutia stadiilor libidinale. Stadiul oral, in prima sa faza (supt), e preambivalent; ambivalenta apare in cea de-a doua faza (muscatura), pentru a culmina in stadiul anal, a continua in stadiul falic si a disparea de-abia dupa faza de latenta, o data cu instaurarea iubirii de obiect genitale.

AMBIVALENTA
Prezenta simultana in relatie cu acelasi obiect a unor tendinte, atitudini si sentimente opuse, in primul rand dragoste si ura.

AMINTIRE ECRAN
Amintire din copilarie care se caracterizeaza in acelasi timp printr-o deosebita pregnanta si prin aparenta lipsa de importanta a continutului sau. Analiza sa conduce la experiente infantile marcante si la fantasme inconstiente. Asemeni simptomului, amintirea-ecran este o formatiune de compromis intre elementele refulate si aparare.

AMNEZIE INFANTILA
Amnezie ce acopera, in general, evenimentele din primii ani de viata. Freud vede in ea altceva decat efectul unei incapacitati functionale a copilului de a-si inregistra impresiile; ea rezulta din refularea ce are ca obiect sexualitatea infantila si cuprinde aproape totalitatea evenimentelor copilariei. Aria amneziei infantile si-ar avea limita temporala in momentul declinului complexului Oedip si intrarii in perioada de latenta.

ANACLISIS
Termen introdus de Freud pentru a desemna relatia primitiva dintre pulsiunile sexuale si pulsiunile de autoconservare: pulsiunile sexuale, care nu devin independente decat secundar, se sprijina pe functiile vitale care le furnizeaza o sursa organica, o directie si un obiect. In consecinta, se va vorbi de anaclisis si pentru a desemna faptul ca subiectul se sprijina pe obiectul pulsiunilor de autoconservare in alegerea unui obiect al iubirii; este ceea ce Freud a numit tipul de alegere anaclitica.

ANAGOGICA(INTERPRETARE ANAGOGICA)
Termen utilizat de Silberer: mod de interpretare a formatiunilor simbolice (mituri, vise, etc.) care ar explicita semnificatia lor morala universala. Ea se opune deci, orientand simbolul catre „idealuri inalte”, interpretarii analitice care reduce simbolurile la continutul lor particular si sexual.

ANALIZA DIDACTICA
Psihanaliza pe care o urmeaza cel care se dedica exercitarii profesiei de psihanalist si care constituie elementul principal al formarii sale.

ANALIZA DIRECTA
Metoda de psihoterapie analitica a psihozelor preconizata de J.N. Rosen. Isi datoreaza numele folosirii „interpretarilor directe” furnizate pacientilor si care se caracterizeaza prin aceea ca: a) Au ca obiect continuturile inconstiente pe care subiectul le exprima verbal sau nonverbal (mimica, postura, gesturi, condiuta); b) Nu impun analiza rezistentelor; c) Nu recurg cu necesitate la mijlocirea unor lanturi asociative. Aceasta metoda mai comporta si o serie de procedee tehnice destinate stabilirii unei relatii afective stranse, „de la inconstient la inconstient”, in care terapeutul „trebuie sa devina pentru pacient figura materna care nu inceteaza sa ofere si sa apere”.

ANGOASA AUTOMATA
Reactie a subiectului de fiecare data cand se afla intr-o situatie traumatica, adica supus unui aflux de excitatii, de origine externa sau interna, pe care este imposibil sa il stapaneasca. Angoasa automata se opune, pentru Freud, angoasei-semnal.

ANGOASA IN FATA UNUI PERICOL REAL
Termen utilizat de Freud in cadrul celei de a doua teorii despre angoasa: angoasa fata de un pericol extern ce constituie pentru subiect o amenintare reala.

ANGOASA-SEMNAL
Termen introdus de Freud o data cu restructurarea teoriei sale asupra angoasei (1926) pentru a desemna un dispozitiv pus in actiune de eu, intr-o situatie de pericol, cu scopul de a evita sa fie coplesit de afluxul de excitatii. Angoasa semnal reproduce sub o forma atenuata reactia de angoasa traita in mod originar intr-o situatie traumatica, ceea ce permite declansarea operatiilor de aparare.

ANULARE RETROACTIVA
Mecanism psihologic prin care subiectul face eforturi sa anuleze retroactiv ganduri, cuvinte, gesturi, acte infaptuite; el foloseste in acest scop un gand sau un comportament cu semnificatie opusa. Este vorba aici de o compulsie cu aspect „magic”, caracteristica mai ales nevrozei obsesionale.

APARAT PSIHIC
Termen ce subliniaza anumite caracteristici pe care teoria freudiana le atribuie psihismului: capacitatea acestuia de a transmite si transforma o energie determinata si diferentierea sa in sisteme sau instante.

APARARE
Ansamblu de operatii a caror finalitate este de a reduce, de a suprima orice modificare susceptibila sa puna in pericol integritatea si constanta individului biopsihologic. In masura in care eul se constituie ca instanta care intrupeaza aceasta constanta si cauta sa o mentina, el poate fi descris ca miza si agent al acestor operatii. In general, apararea vizeaza excitatia interna (pulsiunea) si, electiv, aceea dintre reprezentari (amintiri, fantasme) de care pulsiunea este legata, acea situatie capabila sa declanseze aceasta excitatie in masura in care ea este incompatibila cu echilibrul eului si, din acest motiv, neplacuta pentru acesta. Afectele neplacute, motive sau semnale ale apararii, pot fi, de asemenea, obiecte ale acesteia. Procesul defensiv se specifica in mecanisme de aparare mai mult sau mai putin integrate eului. Marcata si infiltrata de ceea ce ea are ca obiect in ultima instanta – pulsiunea -, apararea imbraca adesea o forma compulsiva si opereaza, cel putin partial, in mod inconstient.

APHANISIS
Termen introdus de E. Jones: disparitie a dorintei sexuale. Dupa acest autor, aphanisis ar fi, in cazul ambelor sexe, obiectul unei temeri mai profunde decat teama de castrare.

ASOCIATIE
Termen preluat din asociationism si desemnand orice legatura intre doua sau mai multe elemente psihice a caror serie constituie un lant asociativ. Uneori, termenul este folosit pentru a desemna elementele astfel asociate. Referitor la cura, se are in vedere aceasta ultima acceptie cand se vorbeste, de exemplu, de „asociatiile unui anumit vis” pentru a desemna ceea ce, in discursul subiectului, se afla in conexiune asociativa cu acel vis. La limita, termenul „asociatii” desemneaza ansamblul materialului verbalizat in cursul sedintei analitice.

ASOCIERE LIBERA (METODA SAU REGULA DE ASOCIERE LIBERA)
Metoda care consta in a exprima fara discriminare toate gandurile care vin in minte, fie plecand de la un element dat (cuvant, numar, imaginea unui vis, o reprezentare oarecare), fie in mod spontan.

ATENTIE (EGAL) FLOTANTA
Mod in care, dupa Freud, analistul trebuie sa-l asculte pe analitaz: el nu trebuie sa privilegieze a priori nici un element din discursul acestuia, ceea ce presupune ca el sa-si lase propria activitate inconstienta sa functioneze in modul cel mai liber posibil si sa suspende motivatiile ce orienteaza in mod obisnuit atentia. Aceasta recomandare tehnica reprezinta corespondentul regulii de asociere libera propuse analizatului.

AUTOANALIZA
Investigarea de sine facuta de propria persoana intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic si care recurge la anumite procedee ale metodei psihanalitice – asociere libera, analiza a viselor, interpretare de conduita, etc.

AUTOEROTISM
Intr-un sens larg, caracteristica a unui comportament sexual prin care subiectul obtine satisfacerea recurgand numai la propriul sau corp, fara obiect exterior: in acest sens se vorbeste de masturbare ca despre un comportament autoerotic.